As dori sa supun atentiei voastre o problema spinoasa: de ce exista aceasta dilema legata de ignoranta intelectuala din interiorul Ortodoxiei? Tocmai pentru ca ne este frica de propriile defecte si dorim sa le mascam sub o fantosa ieftina numita anatema?
In al treilea rind, sa fiu iertat ca afirm acest lucru, dar muzica psaltica este in primul rind o arta de finete care in primul rind trebuie sa fie scrisa ca sa existe. Pentru a putea compune ceva trebuie ca acest lucru sa fie scris pe o hirtie sau imortalizat intr-un manuscris. Pentru asa ceva, in Bizant si nu numai au existat oameni educati ca Sfintul Ioan Koukouzel (sec. XI) sau Manuil Klada (XIV) care oameni de o cultura impecabila. La curtea imparatului bizantin unde se juca soarta Ortodoxiei si a dogmelor, in ce limbi credeti ca se vorbea? In psalmi si cuvinte duhovnicesti? Da, si asta... Dar si in limba unui Sf. Fotie cel Mare adica intr-o limba elena eleganta, in muzicalitatea docta a lui Ioan Koukouzel sau in poezie unui Nicolae Mavropoulos. Adica in limbajul culturii vremii. Dogmele si muzica bizantine nu sunt un usor de inteles pentru ca armatura in care Duhul este turnat nu este una oricare.
Nu inteleg aceasta tendinta nestoriana de a separa cele doua dimensiuni fundametale pentr viata Bisericii: ragaciunea si intelectul. Oare nu Sf. Pavel il indeamna pe ucenicul sau Timotei :"Pānă voi veni eu, ia aminte la citit, la īndemnat, la īnvăţătură!"( I Timotei 4, 13).
In acest context,aceasta apologetica sustinuta in sprijinul unei inculturi asumata la nivelul vietii duhovnicesti ramine fara de inteles. Daca Biserica de 2 000 de ani ar fi facut ceea ce ati spus unii dintre voi, inseamna ca Sf. Maxim, Sf. Atanasie cel Mare, Sfintii Capadocieni sau Sfintul Grigore Palama nu fac parte din aceasta Biserica. Nu pot fi de acord cu aceasta supradimensionare a trairii in Ortodoxie de factura pietista. Sa nu uitam ceea ce avertizeaza Parintii de la un capat la altul: cind am ajuns la comtemplatie, nu am mai stiut daca sunt in trup sau nu sau daca sunt in duh sau nu.
La nivel muzical, cum mai putem practica acest defetism periculos intr-un moment delicat pentru Biserica? Nu stiu... eu am crezut mereu in originea cuvintului cultura: acela de cult, caci de aici s-a nascut si cultura lumii. Din cult... Dar nu mai conteaza. Poate eu sunt prea pretentios sau doresc prea mult.
